Egiptul antic este cunoscut ca fiind, timp de mai bine de 3.000 de ani, una din cele mai avansate civilizaţii din lume, ce a creat o cultură atât de bogată încât acesta a devenit, în vremurile moderne, domeniu de studiu în universităţi. Dar, în timp ce arta, arhitectura și obiceiurile de înhumare au devenit cunoscute şi au atras fascinaţia omului modern, există încă o mulțime de aspecte şi informaţii despre constructorii faimoaselor piramide care, probabil, nu sunt aşa de cunoscute şi populare. Mai jos am selectat 11 lucruri interesante despre Egiptul antic şi civilizaţia Nilului.
1. Cleopatra nu a fost egipteană
Împreuna cu regele Tutankhamon, probabil, nicio figură asociată cu Egiptul antic nu este mai faimoasă ca Cleopatra VII. Născută în Alexandria, ca fiică a lui Ptolemeu al XII-lea, Cleopatra a fost membru al dinastiei macedonene care a guvernat Egiptul de la moartea lui Alexandru cel Mare (în 323 î.Hr.). Primul rege macedonean a fost Ptolemeu I, unul dintre locotenentii cei mai de încredere lui Alexandru cel Mare. Deși Cleopatra nu avea sânge egiptean, ea a fost singura din casa ei care a învățat limba egipteană, ceilalţi membri ai dinastiei fiind vorbitori de limbă greacă şi ataşaţi culturii greceşti. Dinastia macedoneană a condus Egiptul între anii 323-30 î.Hr.
2. Egiptenii antici au încheiat şi redactat unul dintre cele mai vechi tratatele de pace din istorie
Timp de mai bine de două secole, egiptenii au luptat cu Imperiul Hitit pentru controlul pământurilor localizate în Siria de azi. Conflictul a dat naștere unor lupte sângeroase în perioada faraonului Ramses al II-lea, reprezentativă fiind cea din 1274 î.Hr. de la Kadesh. În această luptă nici una dintre părți nu a părut a fi un învingător clar. Datorită faptului că atât egiptenii cât și hitiților erau ameninţaţi de alte popoare, în 1259 î.Hr. Ramses al II-lea și regele hitit Hattusili al III-lea au negociat un tratat de pace faimos. Tratatul a pus capăt conflictului și a decretat că cele două regate se vor ajuta unul pe altul, în eventualitatea unei invazii de către o terță parte. Acest tratat egiptean-hitit este acum recunoscut ca fiind unul dintre cele mai vechi acorduri de pace. Un exemplar al acestui tratat poate fi văzut chiar deasupra intrării în camera Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite de la New York.
3. Egiptenii antici iubea jocurile
După o zi lungă de muncă de-a lungul fluviului Nil, egiptenii se relaxau adesea jucând diverse jocuri. Mai multe tipuri de jocuri erau îndrăgite, cum ar fi “Mehen” și “Câinii și șacali”, dar, probabil, cel mai popular a fost un joc de noroc cunoscut sub numele de “Senet”. Datat încă din 3500 î.Hr. acest joc se juca pe o tablă vopsită, cu 30 de pătrate. Fiecare jucător avea un set de piese, care erau mutate de-a lungul tablei după ce se aruncau zaruri sau stick-uri. Istoricii încă dezbat reguli exacte ale jocului Senet, dar nu există nici o îndoială asupra popularităţii jocului. Picturi din Egiptul antic ne-o prezintă pe Regina Nefertari jucând Senet. De asemenea, în mormântul lui Tutankamon sau gasit table şi piese de joc. Azi, o parte din aceste jocuri au fost reînviate parţial prin aplicatii online.
4. Femeile egiptene au avut o gamă largă de drepturi și libertăți
Spre deosebire de alte perioade istorice, în Egiptul antic, femeile se bucurau de o mare de independență juridică și financiară. Ele puteau cumpăra și vinde proprietăți, să facă testamente și chiar să intre în contracte legale. Femeile egiptene nu au lucrat în mod obișnuit în afara casei, dar cele care au făcut-o, de obicei, au primit salarii egale cu ale bărbaţilor, pentru același fel de muncă. Spre deosebire de femeile din Grecia antică, care erau deținute efectiv de către soții lor, femeile egiptene au avut, de asemenea, dreptul de a divorța și de a se recăsători. Cuplurile egiptene chiar puteau negocia un acord prenupțial. Aceste contracte prezentau toate bunurile și averea pe care femeia a adus-o în căsătorie și garantau că ea va fi compensată pentru ea, în eventualitatea unui divorț.
5. Muncitori egipteni puteau organiza greve de muncă
Chiar dacă aceştia îl considerau pe faraon un fel de zeu viu, muncitorii egipteni nu s-e temeau să protesteze pentru condiții mai bune de muncă. Cel mai cunoscut exemplu este cel din secolul al 12-lea, din timpul domniei faraonului Ramses al III. Atunci când muncitorii angajați să construiască necropola regala de la Deir el-Medina nu şi-au primit plata în cereale, au organizat una dintre primele greve înregistrate de istorie. Protestul a luat forma unui sit-in: lucrătorii au intrat pur și simplu în templele mortuare din apropiere și au refuzat să plece, până când nu şi-au primit raţiile restante.
6. Faraonii egipteni erau adesea supraponderali
Arta egipteană descrie în mod obișnuit faraoni ca având corpul subţire şi atletic, dar acest lucru, probabil, nu este adevărat. Regimul alimentar egiptean compus în principal din bere, vin, pâine și miere era bogat în zahăr, iar studiile arată că acesta a dus la creşterea în greutate a faraonilor. Examinările de mumii au indicat faptul că mulți conducători egipteni aveau o stare de sănătate proastă şi un exces de greutate, unii chiar suferind de diabet. Un exemplu notabil este legendara Regina Hatshepsut, care a trăit în secolul al 15-lea î.Hr. În timp ce pe sarcofagul ei este descrisă ca fiind zveltă, istoricii cred ca ea a fost de fapt obeză si că suferea de calviţie.
7. Piramidele nu au fost construite de sclavi
Viața unui muncitor la piramide era cu siguranță grea, scheletele de muncitori dovedind că aceştia sufereau în mod obișnuit de artrită și de alte boli. Totuşi, dovezile istorice sugerează că mormintele masive au fost construite, nu de sclavi, ci de muncitori plătiți. Acești lucrători în construcții antice erau un amestec de artizani calificați și mână de lucru temporară. Aceşti muncitori par să fi fost foarte mândri de profesia lor. Picturi găsite în apropierea monumentelor sugerează că echipele de lucru aveau adesea nume pline de umor ca “Bețivi lui Mikerinos” sau “Prieteni lui Keops.” Ideea că sclavii au construit piramidele a apărut mai întâi la istoricul grec Herodot, în secolul V î.Hr., dar cei mai mulți istorici resping acum această teorie. Egiptenii antici nu au fost ostili ideii de sclavi, dar se pare că ei îi foloseau pe aceştia ca lucrători la câmp sau ca servitori în casă.
8. Tutankhamon se poate să fi fost ucis de un hipopotam
In mod surprinzator, se ştie foarte putin despre viaţa băiatului faraon Tutankhamon, dar unii istorici cred că știu cum a murit. Scanări ale corpului tânărului rege arată că el a fost îmbălsămat fără inimă şi cu o gaură în piept. Acest lucru, plecând de la practica egipteană tradițională de înmormântare sugerează că el ar fi suferit o accidentare oribilă înainte de moartea sa. În conformitate cu o mână de egiptologi, una dintre cele mai probabile cauze pentru această rană ar fi fost o muscătură de hipopotam. Dovezile indică faptul că în Egiptul antic se practica vânătoarea ca un sport iar în mormântul lui Tutankhamon au fost găsite statui care îl prezintă aruncând un harpon. În cazul în care băiatul faraon era atras de această vânătoare periculoasă de hipopotami, atunci moartea lui poate fi rezultatul unei partide de vânătoare care a mers prost.
9. Unii medici egipteni aveau domenii specializate de studiu
Medicii din antichitate erau, de obicei, buni pentru orice boală, dar dovezile arata ca medicii egipteni, uneori, se axau pe vindecare doar unei părţi a corpului uman. Această formă timpurie de specializare medicală a fost observat pentru prima dată în 450 î.Hr. de către călătorul și istoricul Herodot. Povestind despre medicina egipteană, el a scris: “Fiecare medic este un vindecător de o boală, unii pentru ochi, unii pentru dinți, o parte pentru durerile de burtă.” Acești specialiști chiar aveau nume specifice. De exemplu, in Egiptul antic, dentisti erau cunoscuţi sub numele de “doctori ai dintelui”.
10. Egiptenii păstrau multe animale ca animale de companie
Egiptenii le-au văzut pe animale, ca încarnări ale zeilor și au fost una dintre primele civilizații care a folosit animalele de companie. Egiptenii au fost deosebit de mândri de pisicile lor, care au fost asociate cu zeița Bastet, dar au avut, de asemenea, un respect pentru șoimi, ibis, câini, lei si babuini. Multe dintre aceste animale au ocupat un loc special în casa egipteanului, şi adesea au fost mumificate și îngropate împreună cu proprietarii lor, după ce au murit. Alte animale au fost special pregătite pentru a lucra ca animale de ajutor. “Ofițeri de poliție” din Egiptul antic, de exemplu, instruiau şi foloseau câini şi maimuţe, pentru a-i ajuta atunci când erau în patrulare.
11. Egiptenii de ambele sexe foloseau machiajul
Vanitate este la fel de veche ca și civilizația, iar egiptenii antici nu au făcut excepție. Se cunoaşte că atât bărbații, cât și femeile se machiau într-un mod exagerat, folosind cantitati mari de produse cosmetice. Ei credeau că astfel se află sub protecția zeilor Horus și Ra. Aceste produse cosmetice se fabricau prin măcinarea minereurilor, cum ar fi malachitul și galena într-o substanță numită kohl. Acesta substanţă era aplicată din belșug în jurul ochilor cu ustensile realizate din lemn, os si fildeş. De asemenea, femeile işi machiau obrajii cu vopsea roșie și îşi colorau mâinile și unghiile. Ambele sexe foloseau parfumuri făcute din ulei, smirnă și scorțișoară. Egiptenii credeau că machiajul lor avea puteri magice de vindecare. Această credinţă nu era în totalitate greşită, deoarece cercetările au arătat că cosmeticele pe bază de plumb folosite de-a lungul Nilului au ajutat la evitarea unor infecţii oculare.
Sursa: History
