Coroana Timida este un fenomen natural misterios care se manifestă prin faptul că ramurile și coroanele unor specii de copaci evită să se atingă unele de altele, fiind separate de un spațiu foarte clar vizibil de la nivelul solului. Efectul vizual este izbitor, deoarece coroanele creează granițe bine definite, asemănătoare cu crăpăturile provocate de secetă în pământ sau cu o hartă de râuri profilată pe cer, atunci când sunt văzute de jos. Efectul apare de obicei între copacii aceleiași specii, dar a fost observat, de asemenea, și între pomi de specii diferite.
Fenomenul Coroana Timida (Shyness Crown) a fost pentru prima dată documentat în literatura științifică în anii 1920, dar cercetătorii nu au reușit încă să ajungă la un consens cu privire la cauzele sale. Există multe teorii care se întâlnesc în cercurile științifice, majoritatea având sens, dar nimeni nu a putut să demonstreze fără umbra de îndoială de ce unii copaci evită să se atingă reciproc.
În cartea sa din 1955 “Habitatul de creștere a eucaliptului”, inginerul silvic australian M.R. Jacobs scrie că vârfurile crescânde ale copacilor sunt sensibile la abraziune, ceea ce are ca rezultat decalajul baldachinului cunoscut sub numele de timiditate a coroanei. În 1986, această teorie a fost susținută de dr. Miguel Franco, care a observat că ramurile copacilor Picea sitchensis (Molid de Sitka) și Larix kaempferi (Larice japonez) au suferit pagube fizice în timpul abraziunii, care a ucis ramurile de vârf.
Unele experimente au arătat că, dacă arborii care manifestă timiditatea coroanei sunt împiedicați în mod artificial să se miște în vânt și să se ciocnească unul cu celălalt, decalajul dintre coroane se va umple treptat. Unii cercetători susțin și cauze mai active, cum ar fi o măsură preventivă împotriva umbririi (optimizarea expunerii la lumină pentru fotosinteză) sau chiar ca un factor de descurajare a răspândirii insectelor dăunătoare.
Un cercetător malaezian care a studiat copacii aromatici Dryobalanops, susține că vârfurile crescânde ale copacilor sunt sensibile la nivelurile de lumină și că încetează să mai crească atunci când se apropie de ceilalți copaci. Știința susține, de asemenea, această teorie, deoarece plantele sunt capabile să înțeleagă cât de apropiate sunt unele de altele prin detectarea unei frecvențe specifice de lumină, numită lumină roșie. Acest lucru le permite, pentru a continua să crească, să concureze cu vecinii lor pentru lumina necesară.
Desi sunt așa de multe teorii, adevărul este că nici una nu este dincolo de orice urmă de îndoială, fenomenul Coroana Timida ramânând în zona misterului. Dar poate acest mister, împreună cu aspectul său uimitor, face ca Coroana Timida să fie un fenomen fascinant.
